În cadrul unui interviu acordat portalului TRIBUNA, Igor Roşca, directorul general al S.A „Rogob”, s-a referit la un şir de acţiuni cu caracter strategic, impuse de activitatea pe timp de pandemie, dar şi la activităţile economice propriu-zise în noile condiţii.
T: Dle Roşca, urmărind activitatea Dvs. în ultima perioadă, am depistat că sunteţi unul din puţinii oameni de afaceri preocupaţi nu doar de propriul business, ci şi de situaţia în care se află ţara. Veniţi periodic cu propuneri, sugestii referitor la ce ar trebui de întreprins pentru a diminua impactul crizei. De ce o faceţi?
I.R.: Şi ţara noastră, şi întreaga lume traversează o perioadă extrem de complicată, iar marile probleme cu care ne confruntăm pot fi depăşite doar printr-un efort comun. Fiecare trebuie să contribuie cu ce poate, dar nu să aşteptăm ca cineva de sus sau din afară să vină să ne soluţioneze problemele. Sunt convins că fiecare poate fi util ţării în aceste timpuri grele – trebuie doar să identificăm ceea prin ce putem ajuta şi să nu ezităm să ne implicăm. Eu asta fac şi, probabil, acţiunile pe care le întreprind v-au determinat să faceţi concluzia la care v-aţi referit ceva mai devreme. Dar, ţin să vă asigur, că principalul meu interes este să fiu util ţării. Dintotdeauna m-am străduit să fac acest lucru, dar acum sunt şi mai motivat să o fac. Ferma mea convingere este că ţara are nevoie de capacităţile fiecăruia dintre noi. Avem de trecut cu toţii împreună, ca societate, ca stat, un test şi acest lucru trebuie să-l înţeleagă fiecare dintre noi. Şi nu doar să-l înţeleagă, ci şi să acţioneze corespunzător.
T: În lumina celor menţionate, care, concret, e misiunea, scopul, aportul Dvs.?
I.R.: Mă mândresc nespus că, în aceste timpuri grele, când criza economică a afectat practic toate domeniile de activitate vitale, am reuşit să facem faţă misiunii pe care o avem – să contribuim la asigurarea securităţii alimentare a statului, să asigurăm produse calitative, la preţ accesibil consumatorilor într-o perioadă când mulţi anticipau riscuri legate de un eventual deficit de produse alimentare. Am fost corecţi şi solidari şi nu am admis majorări nejustificate de preţuri. Mai mult chiar, mă mândresc că, prin luările mele de atitudine publice (chiar dacă mi-am făcut anumiţi duşmani), i-am împiedicat pe unii doritori de a specula pe situaţia de criză pe care o traversăm, urmărindu-şi interesul propriu.
De asemenea, mă mândresc că am reuşit să păstrăm şi chiar să creăm noi locuri de muncă, în situaţia în care devine tot mai greu să găseşti un loc de muncă în condiţii decente în RM, mulţi agenţi economici reducându-şi activităţile sau chiar sistându-le.
Nu în ultimul rând, mă mândresc că şi în aceste timpuri grele am rămas consecvenţi în implementarea conceptului nostru de responsabilitate socială, fiind alături de cei care au avut şi au cea mai mare nevoie de suport.
T: Şi luările Dvs. de atitudine publice, recomandările, sugestiile cum ar trebui să procedeze statul pentru a minimiza efectele crizei, fac parte din aceeaşi abordare?
I.R.: Trebuie să fiu sincer şi să vă spun că, pe de o parte, demult mă gândeam că a venit timpul să-mi expun public anumite puncte de vedere, viziuni pe care le am, să-mi împărtăşi experienţa etc. Iar pe de altă parte, aveţi dreptate, în condiţiile în care suntem, fiecare sugestie, fiecare punct de vedere e binevenit, căci ne poate ajuta să avem o viziune cât mai largă asupra problemelor cu care ne confruntăm şi asupra posibilităţilor de soluţionare a acestora. Asta şi aveam în vedere când spuneam ceva mai devreme că fiecare trebuie să identifice cu ce poate contribui şi să se implice, în măsura posibilităţilor, în depăşirea problemelor cu care ne confruntăm.
T: Într-o recentă postare pe blogul Dvs., făceaţi trimitere la anumite măsuri, la nivel de stat, ce ar trebui întreprinse în contextul celui de-al doilea val al pandemiei…
I.R.: Da, mă refeream la faptul că tot mai multe ţări ale lumii anticipează cel de-al doilea val al pandemiei de COVID-19 şi, de rând cu măsurile ce vizează sănătatea publică sau pregătirea sistemelor medicale de noi provocări, gândesc deja şi măsuri cu caracter economic. Cu această ocazie, sugeram un şir de acţiuni ce se impun a fi făcute şi la noi.
În primul rând, cred că se impune o evaluare strictă a rezervelor de stat. În special a rezervelor alimentare. Nu este un secret că Republica Moldova face importuri masive, inclusiv de produse alimentare, dar, pe timp de pandemie, nimeni nu ştie cum se pot comporta principalii furnizori de astfel de produse. De aceea, este absolut necesară o evaluare a rezervelor proprii cu elaborarea unor planuri concrete de acţiuni în situaţia în care ar trebui de apelat la respectivele rezerve.
În al doilea rând, se impune elaborarea unei liste a întreprinderilor din sfera alimentară, care, în condiţiile create, capătă importanţă strategică. Aici ar trebui să fie incluse întreprinderile de producere a pâinii, a lactatelor, a uleiului de floarea soarelui, a celor din industria de procesare a cărnii etc. Statul de pe acum trebuie să elaboreze un set de măsuri care ar asigura buna funcţionare a acestor întreprinderi pe timp de criză, căci de activitatea lor poate depinde decisiv securitatea alimentară a ţării.
În al treilea rând, se impune o evaluare a capacităţilor pe care le pot asigura populaţia şi unii agenţi economici cu profil specific din punctul de vedere al furnizării materiei prime necesare pentru obţinerea produsului alimentar finit în Republica Moldova. Evaluarea respectivă trebuie să cuprindă fiecare localitate, fiecare întreprindere, fiecare gospodărie. Fără a avea un tablou clar din acest punct de vedere, statul nu va putea interveni nici în susţinerea producătorilor de materie primă, dar nici să asigure conexiunea cea mai eficientă pe timp de criză între ei şi producătorii de producţie de consum finită.
În al patrulea rând, se impune o evaluare clară a activităţii importatorilor de materie primă. Statul trebuie să se asigure că formarea preţului se respectă pe întreg lanţul valoric şi că nu vor apărea diferiţi speculanţi dornici să profite de situaţia de criză pentru a-şi umple buzunarele.
În al cincilea rând, statul de pe acum, în comun cu producătorii, trebuie să stabilească draft-uri de programe sociale, menite să ajute păturile social vulnerabile. Capacitatea de cumpărare în Moldova şi aşa este extrem de scăzută, dar, dacă veniturile populaţiei se vor reduce ca urmare a pandemiei, fără astfel de programe sociale mulţi dintre concetăţenii noştri pur şi simplu nu vor supravieţui.
T: Acestea sunt toate acţiunile ce se impun?
I.R.: Nu, eu am mai menţionat şi anterior că ar fi minimum zece direcţii concrete în care trebuie să acţionăm pentru a nu fi prinşi pe nepregătite de un eventual al doilea val al pandemiei. Nu m-am oprit la toate în acel material, pentru că scopul meu a fost doar să atenţionez asupra unor lucruri ce merită să fie tratate cu mare atenţie.
Rămân la ideea că factorii decizionali, probabil, lucrează în aceste direcţii şi au deja planuri bine puse la punct. Dacă e aşa, atunci nu vom fi prinşi pe nepregătite. Dar dacă nu e aşa, probabil, ar fi cazul ca fiecare dintre noi să contribuie cu ce poate la capitolul soluţii, idei, iniţiative.
T: Veţi mai veni şi cu alte idei de acest gen?
I.R.: Bineînţeles! Eu chiar îi îndemnasem pe toţi acei care au idei ce pot fi eventual utile statului în această perioadă complicată, să le enunţe publice. Rău de la aceasta nu poate fi. Personal, voi folosi orice posibilitate pentru a fi de folos ţării mele fie prin activităţile concrete pe care le desfăşor, fie prin ideile şi experienţa pe care le am.
T: Aţi accepta şi o eventuală venire în politică sau într-o funcţie publică?
I.R: Am răspuns de nenumărate ori la această întrebare şi răspunsul meu rămâne acelaşi – Nu! Cea mai bună politică este să faci ceea ce ştii mai bine, iar, în rezultat, ţara ta să fie în beneficiu. Eu asta fac, iar alt fel de politică nu mă interesează.
Cristina Gurez
