Despre rolul statului în economie

Permanent auzim în jurul nostru diverse afirmații despre cum trebuie să se manifeste statul în raport cu economia. Unii spun că „înainte era mai bine, deoarece economia era strict planificată și se producea exact atât de cât era nevoie”. Alții regretă și până azi privatizarea și cred că statul trebuia să păstreze toate întreprinderile din perioada sovietică și să le dezvolte. A treia categorie afirmă că statul trebuie doar să susțină sectorul real al economiei atunci când e nevoie, iar în rest să nu se implice. Spre exemplu, au fost afectați fermierii de condițiile meteo nefavorabile, statul trebuie să intervină și să le ofere compensații. Sau, au fost afectate de pandemie agențiile de turism, restaurantele, cafenelele, hotelurile etc., statul trebuie să intervină și să le ajute. E o polemică interminabilă și trebuie să constatăm că, după aproape trei decenii de independență, noi așa și nu avem o înțelegere clară în ce raport trebuie să fie statul și economia pentru a genera maximă eficiență. Și e foarte important să se pună punctele pe i la această temă odată și pentru totdeauna, altfel nu ne vom putea mișca înainte. 

Părerea mea personală este că implicarea statului în economie trebuie să fie minimă. Statul trebuie să fie acel ce stabilește regulile de joc în economie, asigurând un mediu de afaceri cât mai atractiv. Politicile anuale bugetar-fiscale, strategiile pe termen scurt, mediu și lung, programele de țară care ar viza atragerea investițiilor etc. – acestea ar trebui să fie preocupările statului și aici factorii decizionali trebuie să-și abordeze misiunea cu maximă responsabilitate, căci de prestația lor depinde în mare parte și capacitatea business-ului de a contribui la completarea bugetului țării. Cu cât mai prietenos va fi mediul de afaceri, cu cât mai puține constrângeri vor exista în economie, cu cât mai multe investiții se vor face, cu atât statul va fi mai puternic și va avea mai multe posibilități pentru a se implica în soluționarea problemelor sociale, a implementa proiecte de infrastructură, a contribui la sporirea nivelului de bunăstare al cetățenilor. Deci, statul trebuie să fie un megaregulator economic, dar nu un participant activ în procesele economice ce au loc.

Urmând această logică, concluzia ce se impune este că statul trebuie să continue procesul de privatizare a patrimoniului pe care-l are. La moment, statul nu are capacitatea necesară pentru a face investiții în modernizarea patrimoniului său, de aceea, cu mici excepții, marea majoritate a întreprinderilor de stat sau cu capital majoritar de stat se află într-o situație care lasă de dorit, ca să nu spunem mai multe. Aceste întreprinderi pot obține o nouă șansă doar dacă vor fi preluate de investitori cu potențial, cu viziuni și cu intenții clare de a le dezvolta în continuare. În acest caz statul ar ieși în dublu beneficiu: ar obține sume importante din privatizarea întreprinderilor menționate; ar atrage investitori, care, relansând activitatea acestor întreprinderi, ar avea o contribuție semnificativă la formarea bugetului țării. 

Aceasta însă nu înseamnă că absolut toate întreprinderile de stat trebuiesc privatizate. Sunt ferm convins că cele de importanță strategică trebuie să rămână și în continuare în proprietatea statului. Acest lucru e necesar pentru a fortifica securitatea națională în diverse domenii. Iar lista acestor întreprinderi ar trebui să fie una nu mare, dar să reflecte clar necesitățile pe care statul le are la capitolul securitate națională. 

Iată, pe scurt, cam așa văd eu rolul statului în economie. Și, sunt convins, că până când nu vom ajunge la o acceptare generală a unei viziuni privind rolul statului în economie, polemicile la această temă vor continua. Și nu tot timpul acestea vor fi productive.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Get started

If you want to get a free consultation without any obligations, fill in the form below and we'll get in touch with you.